(1) Celule solare de siliciu monocristalin: Celulele solare de siliciu monocristalin au o eficiență de conversie fotoelectrică de aproximativ 17%, ajungând până la 24% - cea mai mare dintre toate tipurile de celule solare. Cu toate acestea, costurile lor mari de producție au împiedicat adoptarea pe scară largă, în masă. În mod obișnuit, încapsulate cu sticlă călită și rășină impermeabilă, aceste celule sunt robuste și durabile; majoritatea producătorilor oferă o garanție de calitate de 25 de ani.
Module solare monocristaline flexibile: Aceste module flexibile, cunoscute și sub numele de module flexibile, pot fi curbate, cu unghiuri de îndoire care ajung până la 30 de grade. Modulele solare (sau panourile solare) servesc ca componentă de bază a unui sistem de generare a energiei solare.
(2) Celule solare din siliciu policristalin: Procesul de fabricație pentru celulele solare cu siliciu policristalin este similar cu cel al celulelor monocristaline, dar eficiența lor de conversie fotoelectrică este semnificativ mai mică, cu aproximativ 15%. Din punct de vedere al costului, acestea sunt mai ieftine decât celulele monocristaline; materialele sunt mai ușor de produs, consumul de energie în timpul producției este mai mic, iar costurile totale de producție sunt reduse, ceea ce duce la dezvoltarea lor pe scară largă. Cu toate acestea, celulele solare din siliciu policristalin au o durată de viață mai scurtă decât cele monocristaline. În ceea ce privește raportul preț-performanță, celulele solare cu siliciu monocristalin dețin încă un mic avantaj.
(3) Celule solare cu siliciu amorf: Celulele solare cu siliciu amorf sunt un tip de celulă solară cu peliculă subțire care a apărut în 1976. Metoda lor de fabricație diferă complet de cea a celulelor monocristaline și policristaline; procesul este mult simplificat, necesitând material siliconic minim și mai puțină energie. Avantajul lor principal este capacitatea de a genera electricitate chiar și în condiții de lumină slabă. Cu toate acestea, principalul dezavantaj este eficiența lor relativ scăzută de conversie fotoelectrică - cu stadiul de ultimă generație internațional de aproximativ 10% - și o lipsă de stabilitate, deoarece eficiența de conversie se degradează în timp.

